Premieră mondială
Era un câine ce urla spre lună,
plângându-și vreo durere în amor,
în limba sa lupească și străbună,
căci și cățeii suferă de dor.
Exasperase strada, iar stăpâna,
o mare iubitoare de căței,
intrase-n gura lumii căci, întruna,
săreau cu gura, toți, pe dumneaei.
Dar iată că ideea salvatoare
i-a dat-o, brusc, un felinar mai roș'
în ziua când plecase la culcare,
spre dimineață,-n cântec de cocoș.
Așa că Mița, doamnă serioasă,
cam printre două vârste și un pic,
cu gândul la o viață sănătoasă,
și-a cumpărat o casă din... nimic,
Cu bani împrumutați de la o bancă,
girată de vreo doi sau trei amanți,
și-având succes că, de! era olteancă,
a început afacerea pe sfanți.
Nu, nu e glumă, că mergea ca unsă,
fiind atât de mică taxa-n lei
la Mița, cea vestită și "ajunsă",
cu firma ei: "Bordelul de căței"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre început
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre succes
- poezii despre salvare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.