Drumul dintre nori
Eu am crescut odată cu ciutele,
Cu florile de colț.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată și astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfințit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Și pașii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
Mai alerg și acum
Printre nori, printre erori.
Dar mă opresc mereu pe cea mai înaltă culme, cu ciutele....
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre copaci
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.