Podul
erai frumoasă
așa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
și coama adâncită în ape
ca o icoană nedeslușită erai
în gâtul pescărușului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ți tulbure visul
în așteptarea dimineții
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămași pe pod
câțiva se retrăgeau în alge
alții în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
și gâtul fluid asemeni sinucigașilor
secundă a mea
de undeva din vaier de timp
se auzea o ambulanță
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poduri
- poezii despre visare
- poezii despre secunde
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre icoane
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.