Aproape de liniște
Mi-e liniște să tac, mi-e liniște de mine,
nu mă mai zbat în van, mă joc în vers, în rime,
scot haina-ngândurării și-i tai nasturii copți,
pingelele tocite le uit în negre nopți.
Pe margini de prăpăstii nu-mi mai e dor să merg,
derutele fixate-n memorie le șterg,
cu somnul speriat stric azi prietenia,
nu îmi mai amintesc unde stă astenia.
Privirile-mi se-ndreaptă spre orizontul larg,
nu vreau să mă mai leg cu-odgoane de-un catarg,
înduplec vraja mării, când scapără furtuni,
să-ngroape în adâncuri păcate din străbuni.
Soarta mi-a cerut plată tot ce-am avut mai drag,
de-acum, nu-i mai dau voie să treacă al meu prag,
nu mă mai las mințită de clipe de păreri
care-mi furau averea și-mi dăruiau dureri.
Mi-e liniște să tac, când nu vreau să vorbesc,
Mi-e liniște, cu ochii-nchiși, să te privesc,
Mi-e liniște s-ascult sufletu-ți îngeresc,
Mi-e liniște... când simt cât de mult TE IUBESC!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.