Stejarul
Lungi nopți învolburate,
Cerneau tristeți prelungi,
Falși iubitori de țară,
Rosteau discursuri lungi.
Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.
O nouă dimineață,
Ca după 4 ani,
Se naște de sub ceață
Pe oameni și pe bani.
Încet, pastorul nostru,
Își dezvelește fața,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranța.
Copilul mic întinse
Spre coajă a lui mână
Și în stejar simți, bătând,
O inimă română.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.