Timp cernit
vino cu mine
rău să nu-ți pară
vino cu mine
izvoare ne cheamă
si gânduri săpate
în stânca cea rece
cu mâini le-om desprinde
când râul vom trece
departe de lume
departe de tot
tu vino cu mine
și poartă-mi noroc
nu știu și nu văd
portițe deschise
nu pot să mai țin
visele-nchise
să-mi văd dimineata
chip pustiit
de timpul în ani
de timpul cernit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.