Tabloul tovarăşului

toată copilăria mea şcolărească a fost marcată
de tabloul tovarăşului
ce ne veghea viaţa inocentă abia înmugurită
ca un tată protector
puteai să strici clanţa, să spargi un geam, să dărâmi florile
pedeapsa era să le repari şi să cumperi o cutie de cretă poate şi bureţi
dar dacă loveai cumva tabloul sau îl mişcai cumva
doamne fereşte să cadă şi să-l spargi
era o calamitate, un dezastru, o nenorocire universală
pentru că universul nostru atunci era clasa şi colegii
lucrurile deveneau serioase, feţele se lungeau şi se încruntau
să vină părinţii la şcoală
apărea un nene îmbrăcat frumos, tuns, ras, frezat
se făceau comisii, comitete, se convocau şedinţe
nota la purtare era scăzută fără discuţie, problema era
dacă ajungi la şcoala de corecţie să te înveţi minte
auzeai vorbe în şoaptă, alteori izbucniri de mânie proletară
o treaba nouă pentru tine, mânia proletară
înseamnă că e contra, e reacţionar, dacă sunt mai mulţi
ce semnifică gestul lui, e o problema cu el
şi părinţii, ce păzesc, cum l-au educat?
dura asta vreo câteva zile apoi erai scos în faţa clasei
un exemplu negativ pentru colectivul nostru minunat
un element reprobabil, recalcitrant, indisciplinat
nu înţelegeai ce înseamnă toate vorbele astea şi mai ales
cum puteai să fi certat din cauza tovarăşului care te iubeşte
apoi acasă îţi luai porţia de educaţie
o bătaie bună să n-o uiţi toată viaţă
de-aia zic, m-a ferit cel de sus să ating în şcoală
tabloul tovarăşului

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!