O liniște
o liniște țiuie prin varul pereților,
prin albul zăpezii scuturat de pe tălpi,
prin amănunte înșirate pe margini de gând.
o piramidă de gesturi nedescifrate
îmi bântuie mintea cu aduceri aminte.
mâinile-mi stau în repaus,
arde alb și uscat asfaltul.
zăpada albește copacii,
lucește lumina și-mi tulbură pașii,
ziua de azi sosește scrisă-n alb,
rece, desculță, spartană.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.