Chemări
- Să vii în zori când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde și călduțe,
Când boabele de rouă-mprăștie răcoare
Și bolta-și stinge-ncet șiragul de steluțe.
- Să vii pe la nămiezi pe arșiță de soare,
Nu-ți fie teamă că razele-s așa fierbinți,
Stârni-va vântul adierile-i ușoare
Și lin ne-om undui pe-aripile-i cuminți.
- Să vii la asfințit când soarele apune
Și ziua pleacă-ncet trăgând zăvor portiței,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da și mângâieri cosiței.
Să vii în miez de noapte, pe lună de cleștar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopții,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Să ne rugăm de fericire-n calea sorții.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.