Ezitare

Frumoasa mea din vise, de-ar fi să mă iubeşti,
Aş doborî balauri ca prinţii din poveşti,
Aş coborî în mine să scot cărbuni de cocs,
M-aş bate cu coloşii în sălile de box,
Aş ridica din mare epave de corăbii,
La circ m-aş face claun şi-nghiţitor de săbii,
M-aş face pentru tine îmblânzitor de fiare,
Prin jungla cea mai deasă aş defrişa cărare,
M-aş căţăra în vârfuri de arbori de papaya,
M-aş avânta, în tenişi, spre pisc, în Himalaia,
Aş trece Niagara, în sus, mergând cu pluta,
Aş poposi în Etna, sărind cu paraşuta,
Aş ocoli-ntr-o mână Pământu-ntreg pe honda,
Aş mângâia pe creştet toţi şerpii anaconda,
Aş traversa deşertul, pe jos, ca beduinii,
Aş înota-n Pacific să îmblânzesc rechinii...

De-ai crede o secundă că-l am pe vino-ncoace,
Aş deveni războinic sau făcător de pace,
Aş candida-n scrutine la vest de râul Nistru
Şi, ajungând în frunte, te-aş pune prim ministru;
De m-ai iubi pe bază de bani şi de putere,
Aş aduna, ca lider, din şpăgi şi furt, avere,
Ţi-aş face-n Cluj o vilă, cărând pietriş cu roaba...
Dar mi-e ca toate astea să nu le fac degeaba.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!