Învierea de apoi

încet încet lutul se încărnează pe oase
scheletică încropire de vise
n-am crezut niciodată că o să vină
încă somnoros clipesc des din ochi
mă doare verdele ce te revarsă prin ei
în zadar îmi tot pipăi inima
mi-a mâncat-o dorul de tine
picioarele-ţi albe lipite de umeri
cârje diavoleşti mă flutură-n aer
iar gândurile-mi negre ca smoala
îţi împodobesc scăfârlia
amorţite-mi sunt mâinile ce cresc din tine
ca nişte cercuri concentrice
schilodite sub îmbrăţişări
pe suflet îmi muguresc mândreţea de sâni
de pe vremea când erai fecioară

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!