E iarnă señora ai grijă
orașul pare un cer răsturnat
oamenii
asemenea unor pâlcuri de păsări/zidite în zbor
ignoră căderea
totuși
e iarnă señora/ai grijă
moartea
bate cuie-n pereți
agață bulendre peruci/ nelipsitele-i sfori
scaune goale își țin de urât
mimează inutile conversații
la subsol
conducte sparte abur/aer
puțin
în iarna asta
ninge sacerdotal
señora/ ai grijă
ninsoarea
e un alfabetar pentru frig
pe întuneric
vinul inundă buza paharului
mișcări tectonice înfioară pieptul
îmi plimb degetele peste nudul tău
parfumat
te-aprinzi
casa noastră o ia la vale drapată în ruguri
totuși
e iarnă señora
alunecăm și noi
ai grijă la tâmple
sunt albe
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gela Enea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.