Orele vieții
La ceasul crud al dimineții,
Când pruncul e un boț plăpând,
Ce este treaz când e flămând,
Instinctul este semnul vieții.
La ceas de ziurel de ziuă,
Când e copilul tapetat, cu
Ochi mari, pictați de Țuculescu,
E iscodirea prima piuă,
La ceas de ziuă, matinal,
Când e puberul un vulcan,
Cu cablul smuls din cabestan,
E nerăbdarea vârf de val,
Când ziua-și deapănă ființa,
Adolescentu-i subjugat,
De cel mai omenesc păcat,
Si semnul vieții e dorința,
La ceasul pârguit, de-amiaz,
Când e maturul demiurg,
Și împlinirile decurg,
Succesul este viu și treaz,
La ceasul moale, de siestă,
Când insul e un oarecare,
Pierdut în lumea asta, mare,
Blazarea este manifestă,
La ceas nehotărât, de cină,
Când omul prinde flori la tâmplă,
Nimica nu se mai întâmplă,
Și semnul vieții e rutină,
La ceasul leneș de culcare,
Când trupu-i plin de neputință,
Pe cât de gol e de voință,
Refrenul vieții-i resemnare,
La ceasul ultim, al tristeții,
Când miezul nopții e zăplaz,
Când nu-i nici ieri și nu-i nici azi,
Durerea este semnul vieții,
La ceasul fără de culoare,
Când trupul trece în țărână,
O altă ziuă se îngână,
Și moartea e izbăvitoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eugen Ilișiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.