Aici a fost și-n veci o să rămână
Dainează somnul pruncilor la piept
Și murmurul izvoarelor îngână.
Să deie lupul miercurea la stână,
E-același grai pe mal, că-i stâng, că-i drept.
Ca apa de tămadă din fântână,
În sfânt lăcaș ca haricul transept,
La greu județ - un ócoș înțelept,
Așa e limba noastră cea română.
Cu vorbe din scriptură, port recept:
Altiță, ie, berneveci, târsână,
Icoana sfântă simbol și precept,
Străjer al dăinuirii și stăpână
Aici a fost și-n veci o să rămână
Divina limbă-a noastră cea română.
poezie de Nicolae Mătcaș din Și sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre simbolistică
- poezii despre lupi
- poezii despre limba maternă
- poezii despre icoane
- poezii despre creștinism
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.