Cetate...
ziduri spre cer
turn în piatră
cubică încăpere
tăcere
pat alb în mijloc
străjeri ce păzesc
comoară ce în purpură
în zori și raze de soare
chipul luminează alb
mână ce stă nemișcată
o venă albastră
un tresărit, un zâmbet
încetișor mă aplec
te sărut
bobița de rouă
aplecată și ea
din colț de geană
captează lumina în ea
devenind perlă
de primăvară
tu tresari, mă privești
este primăvară
eu îți șoptesc
și flori în iubire
îți dăruiesc
în turnul de piatră
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.