Unei "melițe"
Meliță, mai tacă-ți gura!
Dai în gol, plină de ură,
rostul tău e-o piază sură
care se tot dă de-a dura!
Nu vezi că ți-ai tocit dinții,
melițând cu îndârjire?
Te tot scalzi în necăjire,
pretinzând că ești cu sfinții.
Cu grăirea-ți în pustie,
lumea o să te deteste
și tu vrei să te ateste,
că doar de-aia intri-n vrie.
Ia o pauză de grijă
pentru cânepa cea verde!
Las-o! Cerul nu o pierde,
Dumnezeu de ea îngrijă.
Ești deja cam putrezită
de minciuna-ți zemuindă,
ocupată să-ți cuprindă
limba prea mult folosită!
Ce te faci când, obosită,
mâna ce te-acționează
tot elanul ți-l retează
și te lasă amuțită?!
Meliță, te crezi isteață?
Află că ești loază mare,
fără pic de-ndemânare!
Te dai doamnă, dar ești țață
și caști ciocul, ca o rață!
Toc, toc, toc și mac, mac, mac!
Mac, mac, mac, ce să mă fac?!
Săriți, rațelor din lac!
Aoleu și vai de mine,
nu îmi este deloc bine!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.