Un gol etern
rotund himeric adunat sub pleoape
cătușe pe mâini
infern la picioare
e foarte târziu și atât de întuneric
și atâta verde-n jilțu-n care stau
pe mozaic dansează o lumină
a tragerii mele pe roată
în miezul adâncului dens e tăcere
și-o orbitoare prăpastie
un gol etern îmi cade pe umeri
așteaptă-mă ieri
tu care n-ai venit niciodată.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.