Acel care sunt
Doamne, cât de puțin
seamănă acel care sunt
cu cel ce a fi mă doream...
Mă întreb în care răscruci
am tot pierdut din mine câte-un colț,
pe ce cărări pietroase m-am tot fărâmițat
și-n care crânguri
printre falange visele s-au scurs?
Măcar genunchi pe care să se plece
ori mâini întinse-a rugi ori răzvrătiri
străinu-mi suflet de ar mai avea...
Până și gura
o peșteră zidit-a devenit, iar ochii
doi stinși tăciuni sub a trecutului cenușă...
Cum te voi regăsi cândva și cum
putea-vei să mă recunoști,
un ciob
din amfora care eram odată?
Poate șoptindu-Ți cu sfială:
,, Tată..."
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.