Undeva, pe-nserat
să-i scriem iubirii alt cod
care să nu semene cu nimic
și-apoi să ne blestemăm pe îndelete
când îngerii se-ntrec în piruete
noi dăm vina pe calotele glaciare
care se-ntorc acasă
dar lasă!
e bine și fără noimă să fim
generos mai puțini
nu degeaba există o linie trasă
între șotronul de cartier
și cel de clasă
să rescriem, deci, cu bună știință
o biblie rezonabilă
cu pagini tăiate la colțuri și arse
care se vor întoarse
una câte una, cu grijă
așa cum sinucigașul se-ngrijește
de-o schijă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.