Balada cercului închis
Aici am trăit, am iubit și am plâns,
Cercu-i încă închis, fânu-i încă nestrâns
Toamna-mi bate în geam dar de ce s-o primesc?
Încă nu sunt sătul de ce am sau privesc,
Încă simt, încă ard, încă pot auzi
Pașii tăi, strecurați printre noapte și zi,
Până ce nu mai știu dac-ai fost, dacă ești,
Prea de cât mă robesc unor pași femeiești,
Unor ochi, unor sâni, unor glezne și-apoi,
Unor semne, mai vechi, de pe umerii goi,
Despre-al căror trecut cine poate vorbi,
Dacă nu cel sortit să te poată iubi?
poezie de George Țărnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.