Un teatru fals
Din "frumos" mă retrag în dizgrație.
Nu dorit-am nicicând vre-o ovație.
Artele apun din generație
În generație. Exclamație!
Cine să ia în considerație
Quintesența în versificație?
Mi-e milă, îți spun, de tine, nație.
Sărăcești în acte de creație.
Urmăritori sunt doar de senzație,
De fală, faimă. Spoială!!! Dar ție
Ce au a îți lăsa drept avuție?
Mai nimic. Un teatru fals, în beție.
Fie-mi aceasta ultima prostie:
Din "frumos" mă retrag în dizgrație.
poezie de Cristian Cruți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.