Moire
În spatele retinei, un ocean de noapte...
Irișii-mi țin lumina de talie,
Klotho o toarce, Lachesis îi măsoară pasul,
iar Atropos...
Tu, Atropos...
Gânduri în derivă îți poartă nînduplecarea
spre malul unde negru redevine alb,
unde totul e nimic și nimicul e tot.
Hai, taie!
Firul meu se-nnoadă în ghemul lumii,
eu vorbesc din nou limba pietrelor...
Irișii-mi țin lumina de talie,
ea curge ușor din strânsoare,
în spatele retinei susură ziua,
moirele torc, măsoară...
poezie de Adrian Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Vizireanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.