Avem aceeaşi soartă

Voi v-aţi gândit câte iubiri au dispărut
Şi le-a-nghiţit pâmântul, voalate?
Îmbrăţişări, săruturi, toate s-au cernut
Pe drumul risipirii către noapte.

Voi stiţi că-n miez, pământul cel clocotitor
A strâns iubiri şi pline, şi deşarte,
Ştiindu-se că-n tot e drept mânuitor
Şi noi, doar, ducem viaţa mai departe?

Voi ştiţi că suntem aceiaşi la intrare,
Priviri la fel, dar ne separă felul
În care-şi are destinul fiecare
Şi, în final, pe toţi ne-nghite valul?

Voi ştiţi că suntem părtaşi la astă viaţă
Din custodia unui parcurs banal
Şi fericirea este doar ca o paiaţă,
Care zâmbeşte, dar moare abisal?

Voi ştiţi că viaţa în sinea ei e doar declin?
Este un scurt sau lung drum înspre moarte,
Pe care, Doamne, mă rog adânc şi mă-nchin
Dar, la plecare-avem aceeaşi soartă!

poezie de Rodica Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!