Umbra
aceeași emoție comunică prin plete
în locul codificat așezat pe orbită,
sunetele apreciază distanța
clipelor rătăcite în iluzie verde.
momentul zero se reîntoarce mofturos
luând-o iar de la capăt,
trecând din nou prin ceață,
curbând iarăși spațiul.
mâna dreaptă adună argintul din scrisul
poemului neterminat,
un zâmbet desenat pe buze înflorește o frunză.
ah! umbra aceea nedescifrată acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.