Mozaic de cuvinte
e primăvară iar, zâmbete înfloresc pe obraz
lumina sublimă lin se așează pe pleoape
lacul mă ademenește cu valul turcoaz
nuferi albi și galbeni sunt scăldați de ape.
boboci de liliac șușotesc la fereastră
fluturi îndrăgostiți mângâie lalele
iubite eu veghez la dragostea noastră
izvorul tămăduirii dezamăgiri să spele.
bogăția mea de gânduri o unesc cu universul
cu percepții înțelepte îl slăvesc pe Dumnezeu
lumea mea e amprentată cu câtecul cu versul
cu splendorile de viață mă îmbogățesc mereu.
următorul pas mozaic de cuvinte anticipând demersul
de a-mi urma visul oricât ar fi de greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.