Freamăt boem
mi-e dor să mai ascult al izvorului șipot
să-mi răcoresc obrajii ridați și plânși
regret că am îmbătrâit și nu mai pot
să strâng în suflet toți anii necuprinși.
mi-e dor să revăd prietenii vechi
mi-e dor de anii tinereții mele
când descopeream în zodii amintiri străvechi
despre lună despre soare despre stele.
sunt doar o frunză în arborele vieții
mă lovește vântul mă strivește furtuna
adesea moralul mi-l ridică poeții
imaginând iubirea pentru totdeauna.
sunt floarea umezită de roua dimineții
cu sute de petale și nu mi-e totuna.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.