Remodelăm trupuri nebune
Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veșnicului doi.
E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... și tu mă cerți,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperți.
Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neștiute
Și-n coama gri... a unui murg.
Rebel... ascund înspre uitare
Greșeli și îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.
Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Și sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.