Versuri pe omătul Fraţilor Grimm - Jurnalui Prinţesei

Departe-i mama-
aşa Cerul vrea-
acum clipitu-i
e licăr de stea...

Noua regină
în gând şi-a pus
chipul să-mi vadă
sub văl de apus.

"Pe Albă-ca-Neaua
în codru s-o iei,
mi-aduci, pădurare,
inima ei! "

Târziu, vânătorul,
glumind şi nu prea,
o inimă-i duce,
dar nu pe a mea....

Cu inima-ţi lipsă,
mistreţ de trăiai,
în aste vremuri,
pe-un tron ajungeai!

Pădurea m-ascunde,
muma-i dă
foc,
focul se stinge...
jaru-mi, deloc!

Cozi de topor,
mături ce zboară,
îmi trec prin coşmar,
mă înfioară.

Curg lăcrimioare,
devin oglinjoare,
în unda lor trează,
zăresc ce urmează:

Măr otrăvit,
pleoape
închise,
pat de cleştar,
somn fără vise.

Un prinţ pătrunde
prin bezna cea mare -
şoapte de zori,
freamăt de zare.

Ochii încep
a-şi desface corola,

prin vraja luminii
se-arată cupola...

Miri şi alai,
clipe
regale,
norocul îmbracă
straie de zale.

Maştera fuge,
nimeni n-o vrea,
în ceruri, o mamă
e clinchet de stea.

poezie de N. Petrescu-Redi (2 ianuarie 2019)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Votează! | Copiază!