Îmi torni norii în vase de lut
știu, ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
îmi torni norii în vase de lut
și umpli gândurile cu speranțe deșarte,
vrei să cred în ele
prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură între pereți
nicio fereastră nu mai am
tu mă privești în ochi
eu te urăsc
și fiecare suntem rămași fără cuvinte
în alt fel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.