O, Evă!
O, Evă, mi-este dor de mărul tău,
Chiar dacă Domnul o să dea în streche,
Să-l iau în palmă, să mă simt flăcău,
Iar pielea, s-o arunc ca haina veche.
Sunt gata de o nouă aventură,
Iar merele aș vrea precum un țânc
Să le miros și să le duc la gură...
Doar să le mușc și nu să le mănânc!
Aștept să-ți pice frunza, cu răbdare
Si te tratez atent, precum o doamnă,
Dar te avertizez, că doru-i mare
Și nu o să aștept, docil, o toamnă!
Îți mai declar de pe acum, să știi,
Fiindcă am plătit deja c-o coastă,
Chiar dacă o să faci, normal, copii,
Să n-ai pretenții să îmi fii nevastă!
O Evă, nemiscată să îmi stai,
Pe iarbă și cu adolescentine
Îmbrățișări, să ne simtim ca-n Rai...
De data asta, șarpele-i la mine!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.