Tu
Tu-mi ești inspirație divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct și virgulă, exclamație!
Tu-mi ești cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!
Tu-mi ești lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!
Tu-mi ești spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!
Tu-mi ești dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!
Tu-mi ești tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!
Tu-mi ești primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!
Tu-mi ești ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Marica. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.