O secundă ne desparte
Nu-ți feri privirea caldă, știi că văd și știi că știu
Într-o mare de tăcere îți sărut sufletul viu.
Te ascult chiar și-n tăcere, vorbele ți se preling
Nu îți cer decât o șansă îndoielile să-ți sting.
Eu te știu cum esti, iubire, m-ai atins și m-ai iubit!
Am simțit la tine-n brațe ce gust are-un răsărit.
Ești o stâncă încercată, nici furtuna nu te-nclină,
Dar, eu știu, că mă iubesti, doar mândria ți-e de vină.
Îți întind din nou o mână, înghețată de-asteptare
Uită-te în ochii mei, simte-mi inima cum doare!
Fii iar generos cu mine, strânge-mă la pieptul tău,
Am simțit, întotdeauna, că acolo-i locul meu!
Ne unește disperarea orelor ce trec prea lent
Timpul, ne exaspereaza, nu-i la dragoste atent!
Dar tu știi, vremelnic ceas, cu secunda ta rotundă,
Două suflete, ce simt, se găsesc pe-aceeasi undă
poezie de Garofița Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.