Destăinuire
oscilațiile sufletului răbdătoare le trăiesc
privesc albastrul fantomal al înserării
luceafărul e o prezență pe care o iubesc
și valul ca o mângâiere la malul mării.
gânduri care dezgroapă vechile amintiri
spiritul copilăros ca-n prima tinerețe
freamătul vibrant al luminii-n simțiri
prima iubire descoperită cu delicatețe.
toate astea se succed în mine abundent
în inima care pompează doar iubire
nutresc ascensiunea unui vis ardent
spre marea fericire și spre împlinire.
mâini diafane cern lucruri fără precedent
urechi care ascultă a mea destăinuire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.