Tetradă
dimineață...
nicio lumină nu mai vrea
să facă din visu-mi de tine realitate
ca un perpetuu dor
jumătatea din întregul meu imperfect
e lipsa ta...
ca să nu fiu risipit
într-o monadă intrinsecă
te plăsmuiesc în minte
și te aduc la inimă.
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre realitate, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre imperfecțiune, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.