Monolog abstract

vremelnicia consumă preaplinuri de fiinţă
în proces de dragoste şi de credinţă
tremurul conştiinţei pure mişcă nori
sunt pământ învăluit cu raze şi flori

îi zâmbesc soarelui cu vise şi idei
cu mândre poeme scurse din condei
conştiinţa-i beată de ambrozia vieţii
în zbor peste abisuri şi negura ceţii

piramida veşniciei e păzită de Sfinx
în mijlocul codrului vânează un linx
protestez împotriva zeilor orbi
ţara s-a întunecat invadată de corbi

exuberanţă stinsă în abstract monolog
oraşul minunilor s-a umplut de smog

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!