Bolero de toamnă
curg lacrimi reci din ochii toamnei
cuvinte ca frunze se-mbracă-n arămiu
crizanteme suspină la marginea tainei
se apropie frigul dar nu vreau să știu
îmi acopăr inima cu lumina solară
cu romantismul verde seduc universul
nostalgia descrie o emoție clară
nu știu de plictiseală mă delectez cu versul
mă încadrez în legea timpului divers
cu slove de iubire îmi prelungesc norocul
mi-am făcut prieteni din grupul advers
pe rețele sociale mă-nflăcărează jocul
în gașca mea nici un înger pervers
nu murdărește viața afectându-mi sorocul
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.