Din respirarea ta
Am încercat să mă dezic de tine
Să mă desghioc de starea de iubire
Săpat te am cu litere aldine
În licărul de viață din privire.
M-am descărnat de orice mângâiere
Și oasele durerii i le-am dat
Dar lutul tot atingerea-ți o cere
Pe osul meu cu tine blestemat.
Am vrut să șterg și urmele sperând
Că drumul ăsta n-o să mă mai cheme.
Sunt tălpile o rană ce plângând
Cu fiecare pas numele-ți geme!
Îmi ești așa precum lipsa de aer
Precum bătaia sângelui în vine
În pieptul meu îmi ticaie un vaier
Și clocote o oala cu suspine...
Degeaba fug, iubirea ta o vreau!
Să dau un sens trăirilor deșarte;
Din respirarea ta lumină-mi iau
De tine eu-l meu nu se desparte!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.