Ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînțelegerea
și apoi mă odihnesc
ca și cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârșit
ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
și apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminți
în sufletul tău
ești așa cum te vreau
și te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schițat de un pictor bătrân
e cald
e liniște
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu știu
dar un EL rușinat
așteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rușine
- poezii despre păduri
- poezii despre pictură
- poezii despre odihnă
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.