O iarnă abstractă
Trece încet o iarnă abstractă
Lupii uitați o hăituiesc
Iar vântul proscris
Are empatii încă virgine
Cu ghețurile topite
De dor.
Gerul scânteiază discret
Lumini care cântă
Abisale poeme
Grizonate de umbrele
Unor figuri de stil
Neînțelese.
Centenar și consens
Iluzorii tendințe de unitate
Și zăpezi ca o avalanșă
Nebănuită
Ce trece încet
Ca o iarnă abstractă
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.