O cădere pe ceață
mai întâi a plecat
să-ncălzească cinstit cu șoseta
flaușată izvorul
de gheață piciorul
deși-i spusesem cu o zi înainte: nu
ești cuminte... ne
apărat (?!)
lasă și ochiul să scadă
până spre pragul de sus
al spatelui bine expus
al durerii de n(o)adă
infinitezimală
o proprietate a fluxului vocii
croșetată-n cădere de o
libertate ab
surdă la sunete în
cețoșate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.