La degetul inelar: Calea Vieții
Se făcea că mor și de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.
Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri nu-mi ceri...
Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...
Se face-acum de zorii dimineții
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieții?
Se face că mi-e dragă iară ceața
ce stă pe ochi așa cum o ragletă
eu nu mai văd, eu nu mai țin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre salvare
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.