Melancolie de iarnă
E iarnă,-i anotimpul vânătorii,
Mugește vântul apucat de furii:
Copacii gem în zbuciumul ninsorii,
E anotimpul dragostei și urii.
Din neaua albă s-au nălțat paiațe,
Cu nas hilar și zâmbet strâmb pe fețe,
Cu mult nesaț, Scufița strânge-n brațe
Pe Lupul sur, ce doar cerșea tandrețe.
Din corzi de harfe cânturi se revarsă,
Iubiții-ar vrea în brațe să se strângă:
Când zbor săruturi, sânge nu se varsă,
E vremea Vânătorilor să plângă.
Scheletici stâlpii se-nfrățesc cu drumul
Văd trenuri mistuindu-se în seară,
Iar sufletu-mi rătăcitor, ca fumul,
Zadarnic mai tânjeste spre o gară.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.