Exiști
palmele ochilor mei
îți cuprind hulubii cu pliscurile privind către Dumnezeu
ca lacrima unui orb
mă dor curbele coapselor tale
genunchii
ofrande ce-nsoțesc rugăciuni
moliciunea pânteculului
pernă pentru fruntea unui timp destinat
iar dorul din priviri
ahhh
dorul
iți duce suspinul spre blues
ești atât de frumoasă
femeie
încât teama e gheară de vultur în tendonul iubirii
Doamne
psalmii tăi nu-i așeza peste cuvintele mele
clipa ei
a mea
e sfântă precum adevărul divin
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Crăciunescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.