O să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
cu miliardele de insecte învălmășindu-mi ființa
până în punctul acela în care pot să-mi simt eliberarea
durerea insuportabilă trecându-mă pe lângă moarte
imortalizându-mă
mie pe mine aducându-mă
fără de pământ/ fără de carne/ fără de tine
în dimineața zăpezilor cu flori speriate
naiv își va ascunde cerul anxietățile
de după nori albi/ de după stol de cuvinte
de nimeni vreodată dezlegate
urmând sensul exact
sentimentele vor prinde țurțuri
voi fi Crăiasă a Gheții
nu vei ști
cum se topesc iernile
în intimitatea castanie a femeii din mine
nici aburii de iasomie personalizată
în anotimpul acesta străin aruncat tuturor
fiarele pădurii își vor schimba habitudinile
un uriaș va da ceasuri înapoi
vor aprinde cărbuni spiridușii
fereastra aceasta trimițând
vis cosmic de muritoare de rând
către crugurile înaltului
o pană/ un trosnet în sobă/ privirea lărgită
prelungind clipa de-aici/ intrând-o în veșnicie
o să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
poate o vei face cândva...
te vei întrista
dincolo de cuvinte
vei înțelege
cum eu pot fi
numai cu ideea
de tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.