Crivățul
A venit de nu stiu unde
Zâna iarnă cerne calmă
Frigul pe ea n o pătrunde
Fugii albi îi curg din palmă
Un fulg zgribulit s-a așezat
Drept pe clanța de la usă
Am deschis dar el a zburat
A intrat în horn pe o nișă
Se trezește din senin crivățul
Vântul cel de miază noapte
Zâna iarnă îsi strânge brațul
Zboară-n ceruri mai departe
Se dezlănțuie acum nebunul
Bate-n porți fărâmă garduri
Se-nfioară întreg cătunul
Spulberă zăpada de pe drumuri
Suflă gerul rece si-mi pictează
Flori pe geamul din verandă
Viscolul se uită jos el se asează
Luna iese liniștea s-o vadă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.