Lecția de geografie
Noi doi suntem ca și când ar veni, la Paris, un boșiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu ești dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa și din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume și pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ție-ți plac perdeluțele roz și mie mi se fâlfâie.
Asta nu e viață, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un șofer beat plecat spre Cancun și ajuns la Calcutta!
Aș vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni și turci își vor frânge mâinile a neputință
și se vor împușca în cap, cu gloanțe de plumb.
Noi doi suntem ca și când ar veni, la Viena, un boșiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca și când cei doi ar supraviețui
numai și numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca și când, la Berlin ori aiurea, un boșiman și un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta și-ar vorbi nesfârșit despre ploaie!
Noi doi suntem ca și când un bețiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila și sake. Ca și cum aș fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume și numai în fantasmele tale mai trăiesc.
Dacă noi doi am sta în fața unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!
poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.