Mămica mea
Cu ochii candele aprinse
Cu sufletul mereu neobosit
Mi-ai dăruit iubire si te-ai stins
Un suflet cald si neobișnuit
În casa ta cu multe odăioare
Miros de turtă dulce si colaci
Tu m-ai crescut cu jertfă si onoare
Flori îți culegeam rosii maci
Si câți copii eram noi oare
Mai mulți ca degetele de la palmă
Dragoste tu aveai pentru fiecare
Erai mereu fericită si calmă
Nu mi-amintesc ca să ne cerți
Veneam la tine cu lacrimi de nevinovat
Ce-a fost a fost si să mă ierti
Tu m-ai îmbrățișat si m-ai iertat
Ce dor îmi e de glasul tău duios
Mă rog la stele să ti lumineze
Locul verde tăcutul loc frumos
Lunei cu blândețea să te venereze
Si n-am cuvinte ca să-ți spun
Mi-e dor de timpul ce a trecut
De ani ce au zburat ca un taifun
Îți multumes că m-ai născut
Îți multumesc din suflet credincios
Îti multumesc
mămica mea frumoasă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.