Tranziție
E doar o tranziție,
ascunzând zarea în ochi,
cu nesfârșite spații de relaxare,
o pace profundă și-o inimă aproape înspăimântată
de atâta liniște nepământeană
și un zbor spre flăcări ce ard și nu dor.
Până se îneacă secundele în moloz,
căzut din ploi venite pe neașteptate,
zguduind cu tunete și fulgere
gândul rotund fixat în jurul albastrului senin și-al visului roz.
Drumul se stinge înainte ca ultima silabă
să termine poemul agățat în arbori.
Vin alți timpi fisurând spațiul,
consumând tot aerul,
ucigând lucrurile mute pentru totdeauna,
icoana din tine piere arzând,
cădelnițând miresme dintr-un trist altar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.