Mereu e o altă lume
mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează
o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar și iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă
pentru înalt visele mele sunt agățate de-o stâncă
și nu-mi văd nici mâinile
și nici dimineața prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
și câte sferturi de cuvinte mă bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele mă trag în jos
adun bucățele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre frunze
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.