Pământ
de fragezi copii,
ne dăm de-a dura
pe culmea fericirii
apoi, ne prindem de oameni
ne mânjim de noroi,
ne julim în coate și genunchi,
escaladând înălțimi
pentru a ne rostogoli
iar
creștem munti
și sădim văi
strângem echinopții
să diluăm timpul
răsărim din pământ
pentru a apune în cer
încercăm să cerem explicații
dar suntem încercuiți
de cercul desenat
de propriile mâini
poezie de Raluca Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre văi, poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre fericire, poezii despre desen sau poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.